101 factori despre violenţă: Ce ar trebui să ştim - Méline Kevorkian şi Robin D'Antona


Tachinarea este o problemă care afectează în mod constant managerii de şcoli. Nespecifică unei anumite grupe de vârste, unor anumite categorii de şcoli sau unei clase socio-economice anume, tachinarea nu poate fi localizată într-o anume regiune sau ţară.
Metodele de tachinare au evoluat în ultimii ani datorită accesului nelimitat al tinerilor la presa electronică şi internet.

 

Autorii lucrării - Meline Kevorkian şi Robin D'Antona – ingnoră miturile şi se focusează pe fapte referitoare la tachinare, examinând rolul agresorului, al victimei şi al martorilor. Faptul că ultimele 2 categorii pot devein agresori la rândul lor este analizat îndelung. Autorii se apleacă şi asupra tachinării online, un fenomen relativ nou, care este detaliat în vederea anticipării unui astfel de comportament la copii.

Astfel, primul şi cel mai important pas în prevenirea violenţei şi promovarea păcii este de a separa miturile de realitate şi să se obţină gradul de conştientizare a ceea ce precizează cercetarea despre agresiune si prevenirea acesteia. Toţi copiii sunt atinşi de agresiune, fie ca victime, agresori sau martori. Agresivitatea este o realitate care trebuie să fie, în primul rând recunoscută şi abordată.

Într-un studiu recent, 77 la sută din elevi au declarat că au fost agresaţi şi 14 la sută din cei care au fost hărţuiţi au declarat că au experimentat reacţii severe la abuz. Potrivit  Hostile Hallways: Hărţuirea, Tachinarea şi Hărţuirea Sexuală in Şcoala (2001), în eşantion naţional, 83 la sută dintre băieţi şi 79 la sută dintre fete au declarat că au fost abuzaţi. Aproximativ 76 la sută din ei au fost nonfizic şi aproximativ 60 la sută au fost chiar sub nasul profesorului. Mai mult de jumătate din studenţi vor să ştie cum să scape.

Cartea nu a fost încă tradusă în România, dar poate fi achiziţionată în format fizic sau electronic aici.